Din viață ca-n piață https://www.dinviatacanpiata.ro -the funny side of stories- Fri, 19 Apr 2019 09:37:46 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=5.1.1 https://i0.wp.com/www.dinviatacanpiata.ro/wp-content/uploads/2016/06/cropped-11149482_888334514537601_5791159448088005366_n.jpg?fit=32%2C32&ssl=1 Din viață ca-n piață https://www.dinviatacanpiata.ro 32 32 112834507 Cum să te faci de râs la Mega Image în 3 pași simpli https://www.dinviatacanpiata.ro/2019/04/18/cum-sa-te-faci-de-ras-la-mega-image-in-3-pasi-simpli/ https://www.dinviatacanpiata.ro/2019/04/18/cum-sa-te-faci-de-ras-la-mega-image-in-3-pasi-simpli/#comments Thu, 18 Apr 2019 09:41:34 +0000 http://www.dinviatacanpiata.ro/?p=7931 Există în viața fiecăruia un moment glorios, magic aș spune, în care ne facem cu mare succes de râsul curcilor sau a guguștiucilor. Măreața realizare nici măcar nu necesită prea mare efort sau transpirație de neuron. Atât, doar trei pași. Eu nu sunt la prima experiență și cu siguranță nici la ultima, deci vă pot … Read More

Post-ul Cum să te faci de râs la Mega Image în 3 pași simpli apare prima dată în Din viață ca-n piață.

]]>

Există în viața fiecăruia un moment glorios, magic aș spune, în care ne facem cu mare succes de râsul curcilor sau a guguștiucilor. Măreața realizare nici măcar nu necesită prea mare efort sau transpirație de neuron. Atât, doar trei pași. Eu nu sunt la prima experiență și cu siguranță nici la ultima, deci vă pot da o rețetă cu succes garantat.

Locul scenei deschise este una dintre casele de marcaj ale Mega Image-ului, la ora de maxim rulaj care implică evident un număr generos de spectatori.

Pentru un rezultat excelent, cu rata de reușită 1000% urmați cu sfințenie următorii pași:

Pasul I.

Iei copilu’ din dotare cu tine sau pe amândoi, amântrei sau câți ai tu trecuți pe inventar. Dacă n-ai, nu-i tragedie, racolezi unu’ de pe scară, bloc, stradă, județ, galaxie. Se știe, toți copiii sunt amatori de cumpărături, probabilitatea ca cel puțin una dintre ele să fie pentru el e foarte ridicată. Mda, de-ar fi numai una…

Pasul II.

Umpli coșul de cumpărături. Da’ știi cum? Ceva de genul să nu-l poți mișca din loc sau la prima tentativă să înceapă să cadă din el câte-o piesă, două, cinci, optzeci ca dintr-un domino construit cu mare migală. Hai c-ați prins ideea. Eventual ceri o mână de-ajutor gardianului care se uită cruciș la tine, să poți duce la linia de finish împricinatul cărucior.

Pasul III.

Ajungi într-un târziu la casă să plătești uriașul coș, înfrunți privirile dezaprobatoare ale colegilor de suferință care nu-și pot etala coșulețele cu câteva produse în fața măreției tale. Apoi răstorni de-a valma conținutul lui pe banda rulantă devenită minusculă în fața proviziilor pe zece ani pe care tu tocmai le-ai făcut.

Momentul zero a apărut imediat de după colț și s-a reflectat în ochii tututor. Tu ai plecat de-acasă cu o sumă…. fixă, fixă, fixă. Al naibii de rigidă și obraznic de neelastică. Nu tu mărunțis prin buzunare, dehh, ai împământenită în gânduri și simțiri frica de a nu fi lovită de cel mai improbabil trăznet. În plus ai siguranța că nu ai cum să ajungi la limita banilor din buzunar, doar tu te-ai dus să cumperi pâine, lapte și mere.

Lapte și miere îți e tot zâmbetul tâmp de pe față, căci deja ai pus totul în pungi, punguțe, dinți și buzunare și altceva nu prea mai știi ce să mai faci în momentul ăla. Casierița îți anunță senin suma de plătit care a depășit-o pe cea disponibilă și planificată de-acasă. Nici măcar nu-ndrăznești să privești în spate, ar fi sinucidere curată, asta dacă n-ai murit deja de săgețile trimise sincron de zeci de ochi. Erau oricum de mult timp pregătite pentru tine.

Felicitări, tocmai te-ai făcut de râs!

Deznodământul e cu totul altă poveste…

foto: pixabay.com

 

 

Post-ul Cum să te faci de râs la Mega Image în 3 pași simpli apare prima dată în Din viață ca-n piață.

]]>
https://www.dinviatacanpiata.ro/2019/04/18/cum-sa-te-faci-de-ras-la-mega-image-in-3-pasi-simpli/feed/ 10 7931
Cum poți să încurajezi un om diagnosticat cu cancer? https://www.dinviatacanpiata.ro/2019/04/10/cum-poti-sa-incurajezi-un-om-diagnosticat-cu-cancer/ https://www.dinviatacanpiata.ro/2019/04/10/cum-poti-sa-incurajezi-un-om-diagnosticat-cu-cancer/#comments Wed, 10 Apr 2019 12:36:16 +0000 http://www.dinviatacanpiata.ro/?p=7910 Nu poți. Din păcate, nu poți. Înainte de a da cu pietre, cărămizi sau alte materiale de bricolaj în mine voi explica de ce l-am luat în brațe pe „nu”. Cuvântul cancer nu e deloc magic și devastează vieți acolo unde el apare, fiindcă pe lângă trauma fizică apare mult mai dureros trauma psihică și … Read More

Post-ul Cum poți să încurajezi un om diagnosticat cu cancer? apare prima dată în Din viață ca-n piață.

]]>
cancer-389921_960_720

Nu poți. Din păcate, nu poți. Înainte de a da cu pietre, cărămizi sau alte materiale de bricolaj în mine voi explica de ce l-am luat în brațe pe „nu”. Cuvântul cancer nu e deloc magic și devastează vieți acolo unde el apare, fiindcă pe lângă trauma fizică apare mult mai dureros trauma psihică și emoțională.

 

Viața nu e întotdeauna despre hlizeală, hăhăială, floricele roz, unicorni, răsărituri și apusuri. Nu e doar despre întâmplări amuzante din viața mea. Sau despre plimbări, cărți citite, filme văzute sau experiențe plăcute trăite. Este uneori/deseori despre o realitate dură. Atât de dură încât tot ce-am scris mai sus par doar niște glume proaste.

Are câteva primăveri în plus față de mine, dar nu asta e important. Are o căruță de visuri de împlinit. Nu, greșesc, vagoane. La capitolul acesta stă mult mai bine decât mulți dintre noi și eu cred cu tărie că un om fără vise e un om sec, pierdut. El nu e. Știu că unul dintre ele, poate cel mai nobil și cel mai frumos vis al lui, e să salveze suflete aflate în cumpene ale vieții. El zice că nu prea reușește, eu cred că da. Iar alt vis frumos de-al lui e legat de o exotică și perfectă floare de cireș.

Într-o bună și senină zi de primăvară verdictul cade ca o ghilotină peste sufletul lui. Cancer agresiv la piele. În acel moment timpul s-a oprit pentru el. Stau și mă gândesc dacă am o imaginație atât de bogată încât să-mi pot închipui prin ce trece omul acesta. Nu, n-am, oricât m-aș da eu de rotundă. De simțit nici nu încape vorbă.

Ca orice om empatic, ce pot face eu? Să-l încurajez, nu? Să-i spun că totul va fi ok, că nu are de ce să-i fie teamă, că nu trebuie să stea cu ochii pironiți în tavan la ore târzii în noapte, că sigur există o soluție, întotdeauna există o soluție. Să-i spun că îi sunt alături, că îl înțeleg, că totul se va rezolva. Pentru un om sănătos poate că aceste cuvinte ar însemna ceva, pentru orice problemă ar avea, însă pentru el acestea nu valorează nici cât o ceapă degerată. Le știe pe toate pe de rost și asta nu-i schimbă lui diagnosticul. Nu-i schimbă perspectiva total schimbată asupra vieții. Nu poate aduna laolaltă toate cioburile în care el s-a fărâmat, d-apăi să le mai și lipească.

În urmă cu patru ani priveam în ochi o bolnavă de cancer, o țineam de mână și cu toată încrederea mea îi spuneam exact toate cuvintele și multe altele în plus. Era prietena mea. A luptat, dar boala a învins-o.

Aș vrea să am puterea să încurajez iar, dar nu o am. Aș vrea să-i spun că totul va fi bine, dar nu pot. Poate sunt eu defectă sau poate că după un timp, voi reuși.

 

foto: pixabay.com

 

 

 

 

 

 

 

Post-ul Cum poți să încurajezi un om diagnosticat cu cancer? apare prima dată în Din viață ca-n piață.

]]>
https://www.dinviatacanpiata.ro/2019/04/10/cum-poti-sa-incurajezi-un-om-diagnosticat-cu-cancer/feed/ 6 7910
Soare, te roagă suflețelu’ meu, răsari mai târziu! https://www.dinviatacanpiata.ro/2019/04/05/soare-te-roaga-sufletelu-meu-rasari-mai-tarziu/ https://www.dinviatacanpiata.ro/2019/04/05/soare-te-roaga-sufletelu-meu-rasari-mai-tarziu/#comments Fri, 05 Apr 2019 05:52:18 +0000 http://www.dinviatacanpiata.ro/?p=7897 Îhîm. Exactly. Fără dubiu. Dacă soarele ăsta nesuferit s-ar trezi și el ca totul omu’ sănătos la cap mai pe la ora 9, așea, ar avea și el satisfacția că ar avea muuuult mai mulți fani atunci când binevoiește ‘mnealui să facă ochi. Și să ne bucure sufletul, bineînțeles. Probabil că v-am tot stresat în … Read More

Post-ul Soare, te roagă suflețelu’ meu, răsari mai târziu! apare prima dată în Din viață ca-n piață.

]]>
_DSC0398-01.jpeg

Îhîm. Exactly. Fără dubiu. Dacă soarele ăsta nesuferit s-ar trezi și el ca totul omu’ sănătos la cap mai pe la ora 9, așea, ar avea și el satisfacția că ar avea muuuult mai mulți fani atunci când binevoiește ‘mnealui să facă ochi. Și să ne bucure sufletul, bineînțeles.

Probabil că v-am tot stresat în ultima vreme cu răsăriturile mele, pasiunea mea de a mă trezi (uneori) în creierii dimineții pentru a vedea acest fenomen natural atât de drag mie și a-l imortaliza în imagini. Ca o paranteză, telefonul meu în galeria foto e plin în proporție de 80% cu răsărituri și apusuri, moaca mea sau a celor dragi mie apărând răzleț spre deloc. Ca să găsești o astfel de raritate faci febră musculară la degețel scrolând după așa ceva. În fine, mă abat puțin de la subiect.

Săptămâna aceasta am mai bifat un răsărit, primul pe luna aprilie. Până acum nimic nou sub soare, doar că startul a fost puțin diferit. În urmă cu câteva zile mai bifasem unul, ultimul pe luna martie, diferența între ele fiind doar câteva zile și… un mic amănunt.

Bun, pun ceasul să sune la aceeași oră, mă trezesc cu chiu cu vai și pentru câteva secunde spre ceva minute aproape că decid să-mi bag picioarele în el de… pat, mă-mbrac rapid fiindcă văd cu ochii aproape lipiți că sunt cam în întârziere și soarele nu stă să mă aștepte pe mine să răsară. Sau să mă dezlipească cu spaclu de pat. Totuși, ceva nu era în regulă. Prea liniște. Nu aud niciun pescăruș, niciun zgomot de pe afară. Prea noapte. Prea negru. Da’ cin’să stea să asculte clopoțeii ăștia interni care zdrăngăneau de zor când eu eram concentrată să nu întârzii și să nu fac zgomot prea mare prin casă? Io, nu.

Pun mâna pe clanța ușii, dau să ies și atunci mă pocnește lumina. Aia din creier nu cea de afară, căci afară era o beznă s-o tai cu cuțitu’ și s-o vinzi la feliuță.

Unde dracu’ mă duc io la ora asta?

Nu sunt la prima ieșire de acest gen și cu siguranță nici ultima. Doar că NICIODATĂ nu era atât de noapte afară, se vedeau clar stelele pe cer. Pe geam se vedea un soi de lumină, un preludiu de răsărit, ceva. Acuș, nica-nimicuța. Scot telefonul și mă uit la oră. Ora era bună doar că amețita de mine uitase complet de trecerea la ora de vară. Deci…

soareleeee răsareee cuuuu O ORĂ mai târziuuu!

Logic, nu? Da, dar nu și pentru mine.

Am rămas descumpănită cu o mână pe ușă și cealaltă pe telefon. Aveam două variante plauzibile în tărtăcuța mea. Ori plec și dau trezirea pescărușilor adormiți și a gardienilor nedumeriți ce naiba face o femeie la ora aia pe faleză sau mă întorc la loc, în culcușul cald al patului părăsit cu mare regret. Patul a avut câștig de cauză după ce m-am dezbrăcat militărește. N-am mai adormit de frică să nu ratez splendoare de răsărit și o oră mai târziu, repetând gimnastica cu hainele, eram prezentă la locul faptei de unde am plecat cu fotografiile de la un (alt) răsărit de soare.

_DSC0391-01.jpeg

A fost frumos? Ooo, da! Amuzant? Desigur. Cum să nu fie? Toate ceasurile fuseseră actualizate mai puțin al meu, din creier. Pentru mine, ora 5,51 și 6,51 tot un drac, nu se-ncurca fata în detalii de-astea de complezență,  genul unei simple cifre.

 

Post-ul Soare, te roagă suflețelu’ meu, răsari mai târziu! apare prima dată în Din viață ca-n piață.

]]>
https://www.dinviatacanpiata.ro/2019/04/05/soare-te-roaga-sufletelu-meu-rasari-mai-tarziu/feed/ 6 7897
Un (alt) răsărit de martie https://www.dinviatacanpiata.ro/2019/03/30/un-alt-rasarit-de-martie/ https://www.dinviatacanpiata.ro/2019/03/30/un-alt-rasarit-de-martie/#comments Sat, 30 Mar 2019 15:11:34 +0000 http://www.dinviatacanpiata.ro/?p=7887 Atunci când mă simt binecuvântată că pot fi martora unui răsărit la mal de mare, ba mai mult, îl pot surprinde în imagini prefer ca această bucurie să o împărtășesc. Știu persoane care n-au mai văzut un răsărit de cel puțin 20 ani, așa că poate imaginile le vor stârni interesul sau apetitul pentru asta. În … Read More

Post-ul Un (alt) răsărit de martie apare prima dată în Din viață ca-n piață.

]]>
Atunci când mă simt binecuvântată că pot fi martora unui răsărit la mal de mare, ba mai mult, îl pot surprinde în imagini prefer ca această bucurie să o împărtășesc. Știu persoane care n-au mai văzut un răsărit de cel puțin 20 ani, așa că poate imaginile le vor stârni interesul sau apetitul pentru asta. În penultima zi din martie am ales să îmi înghețe degețelele pe aparatul foto la doar trei grade rânjite dar să mă bucur de moment.

Iată cam ce-a ieșit.

20190330_083040.jpg

_DSC0377-01.jpeg

_DSC0382-01.jpeg

Am făcut câțiva pași pe faleza de la bătrânul Cazino, simbol al Constanței, surprinzând reflexia soarelui în el.

20190330_084059.jpg

Mi-am continuat plimbarea privind spectacolul oferit de natură printr-unul din foișoarele omniprezente de pe toată lungimea falezei.

_DSC0396-2.jpeg

Apoi l-am privit cum se pierde într-o perdea compactă de nori, urmând să ne bucure cu razele lui jumătate de oră mai târziu.

20190330_085053.jpg

Știu, trezitul de dimineață e o corvoadă pentru majoritatea dintre noi iar părăsirea moliciunii patului ar fi considerată o adevărată blasfemie, mai ales pentru a privi un amărât de răsărit așa cum multe persoane gândesc. Vă asigur, nu, nu e deloc amărât. E splendid iar beneficiile unei astfel de activități puțini sunt capabili să le înțeleagă.

 

foto: fotografii personale

Post-ul Un (alt) răsărit de martie apare prima dată în Din viață ca-n piață.

]]>
https://www.dinviatacanpiata.ro/2019/03/30/un-alt-rasarit-de-martie/feed/ 13 7887
Elsa, dragă, tu cum stai cu răbdarea? https://www.dinviatacanpiata.ro/2019/03/22/elsa-draga-tu-cum-stai-cu-rabdarea/ https://www.dinviatacanpiata.ro/2019/03/22/elsa-draga-tu-cum-stai-cu-rabdarea/#comments Fri, 22 Mar 2019 14:47:54 +0000 http://www.dinviatacanpiata.ro/?p=7856 N-aș fi crezut că Elsa, personajul îndrăgit din filmul animat Frozen, o să mă testeze în asemenea hal, să vadă drăguța de ea câtă răbdare poate să ducă subsemnata, dar mai ales ce dexteritate poate avea pe centimetru viteză. De păr. Textul care urmează e dedicat tuturor mămicilor, bunicilor, tăticilor din lumea-ntreagă care au norocul … Read More

Post-ul Elsa, dragă, tu cum stai cu răbdarea? apare prima dată în Din viață ca-n piață.

]]>
cake-1543822_960_720

N-aș fi crezut că Elsa, personajul îndrăgit din filmul animat Frozen, o să mă testeze în asemenea hal, să vadă drăguța de ea câtă răbdare poate să ducă subsemnata, dar mai ales ce dexteritate poate avea pe centimetru viteză. De păr. Textul care urmează e dedicat tuturor mămicilor, bunicilor, tăticilor din lumea-ntreagă care au norocul de a avea de la două fete în sus, în familie. Am zis!

M-am trezit târziu în dimineața aceasta, pe motiv de lună plină sau sfârșit de săptămână sau mai mult ca sigur cele două pahare cu vin băute seara. Fiind însă organizată, aveam în plan să recuperez timpul dedicat somnului și să fac tot ce mi-am propus astfel încât să nu-mi aglomerez ziua aiurea sau să-mi mai apară niște ghiocei în creștet din cauza stresului. Cu un ochi la ceas și cu unul la slănina micul dejun din frigider, am tras rapid primii jeanși găsiți (noroc că nu fusese micuța adultă mai rapidă la îmbrăcat ca mine), un pulover, am vizitat fulger baia și iată-mă gata de o nouă zi de muncă. Cine putea să-mi strice planul?

Elsa. Minunata, adorata, mult visata Elsa. Frumos personaj… vă zic. A înnebunit toate fetițele și pe mine pe lângă ele.

Știii, mamiii, ce frumoasă e Elsa? Și ce păr lung și blond are… Și ce rochie de prințesăăă…. Și ce coafură drăguțăăă… vreau și eu! 

Wait, what? Ce vrei??? Coafură? Hait, am îmbulinat-o! Atac de panică instant. Cum să vă spun eu, în umila mea existența podoaba proprie capilară mi-a dat muuult de furcă de-a lungul timpului. Deși nu pare, am un păr sârmos care nu s-ar așeza el după bună meu plac nici după incantații, inventariat de sfinți și cosmetice puse din belșug pe el ca să-i liniștească spiritul rebel. Care mă cunoaște, știe. Eu, proaspăt spălată pe cap sunt… Cruella de Vil. Dezlânată. Băgată în priză style. Părul meu mi-a produs de multe ori coșmaruri și prin empatie, cînd vine vorba de coafat, stilizat, împletit, etc capul fetelor din dotare, deja simt cum mă ia cu palpitații.

O astfel de operațiune se lasă ÎNTOTDEAUNA cu tras de păr, refăcut, reorganizat, rearânjat de cel puțin două ori. Pot să am și radical din nouă mâini, degeaba. Șuvița număru’ trei stă perpendicular pe șuvița număru’ treisprezece, codița stângă e mai subțire decât cea dreaptă, coada de cal e prea la stânga, prea la dreapta, două elastice de păr identice sunt imposibil de găsit în toată casa iar lista de astfel „probleme” se poate lungi cu ușurință. Ca să nu mai zic de timp. Ce altora cu astfel de înclinații artistice le ia zece minute, mie îmi solicită lejer juma’ de oră. Cel puțin. Asta dacă sunt zen și (nu sau) mi-am băut cafeaua.

X 2. Faceți rapid un calcul.

Azi de dimineață… exact, azi luna plină de azi noapte le-a băgat în cap zuzelor mele că ele vor de dimineață niște împletituri demne de Elsa. Sau Oscar. Că azi au noroc la școală, bate soarele mai cu putere, își găsesc dragostea vieții lor, pana mea, totul pleca de la împletitura aceea de prințesă.

Cum să le pot refuza? Cum să le explic că „ori doi-ul” ăsta înseamnă cel puțin o oră întârziată la muncă? N-am cum. Privirea lor înmoaie și stânca lui Decebal.

Inspir adânc, fac o cruce cu limba-n gură după ce am mușcat-o în prealabil, ca să nu scap vreun  porumbel voiajor cu mesaj total neinspirat și trec la caznă. Chin. Suferință. Transpirații. Privesc cum minutele se scurg cu o plăcere diavolească în timp ce eu croșetez șuviță cu șuviță. Al naibii ceas s-a așezat strategic, în raza mea vizuală. Ori privirea în păr, ori pe el. Mi se pare că își rânjește limbile la mine, în ciudă parcă. Eu inspir, expir. Un fel de respirații Lamaze. Hai că pot, hai că pot, hai că potttt!

Și pot. Am reușit. Ele sunt în extaz. Eu, transpirată toată. Mă iau în brațe. Mă pupă. Știu la ce efort deosebit m-au supus. Sunt pline de recunoștință.

Mulțumim, mamiii… Te iubesc (x 2) se aude.

Cu plăcere… îngaim.

Când sunt pe picior de plecare și ca să mă revitalizeze rapid, micuța adultă cu ochii plini de iubire dedicată îmi aplică un upercut verbal, marca mea înregistrată:

tu-ți ceapa mă-tii de copchil…

X 2.

Cum să n-o iubești pe Elsa?

 

foto: pixabay.com

 

 

Post-ul Elsa, dragă, tu cum stai cu răbdarea? apare prima dată în Din viață ca-n piață.

]]>
https://www.dinviatacanpiata.ro/2019/03/22/elsa-draga-tu-cum-stai-cu-rabdarea/feed/ 4 7856
Cel mai frumos compliment https://www.dinviatacanpiata.ro/2019/03/15/cel-mai-frumos-compliment/ https://www.dinviatacanpiata.ro/2019/03/15/cel-mai-frumos-compliment/#comments Fri, 15 Mar 2019 15:23:30 +0000 http://www.dinviatacanpiata.ro/?p=7836 Vineri dimineața. Teoretic ultima zi lucrătoare din săptămână, practic (în cazul meu) mai vedem. Frumos e faptul că eu încerc să las motoarele la relanti, că deh, e miros de weekend și visez și eu cai verzi întinși la orizontală în moliciunea patului, nu pe pereți. Mă trezesc, mă duc la bucătărie să-mi servesc copiosul … Read More

Post-ul Cel mai frumos compliment apare prima dată în Din viață ca-n piață.

]]>
street-2248101_960_720Vineri dimineața. Teoretic ultima zi lucrătoare din săptămână, practic (în cazul meu) mai vedem. Frumos e faptul că eu încerc să las motoarele la relanti, că deh, e miros de weekend și visez și eu cai verzi întinși la orizontală în moliciunea patului, nu pe pereți.

Mă trezesc, mă duc la bucătărie să-mi servesc copiosul mic dejun ce consta în dimineața aceasta într-un iaurt cu cereale. Aproape că mă așez turcește pe scaun, stau cu nasul în cutia de iaurt și încep să meditez profund la apariția vieții pe pământ, fisiunea nucleară și rolul euglenei în existența mea. Toate astea în timp ce îndes cu sârg cerealele în micuțul recipient pentru a obține consistența dorită. Își face apariția micuța adultă, ia loc lângă mine în același stil aristocratic, mă studiază preț de fix trei secunde și-mi adresează cel mai frumos, complex și prețios compliment pe care l-am putut primi vreodată de la ea:

– Mami, arăți ca un homeless!

Zbang, acum chiar m-am trezit de-a binelea.

Și pentru că draga de ea simte că e mult prea sărac în cuvinte exprimate, ține morțiș să-l dezvolte și mă articuleze de nu mă văd.

– Uită-te la tine, cu părul ăla prins de-aiurea, cu privirea concentrată de parcă vrei să ucizi bietul iaurt, cu tricoul ăla lălâu pe tine și stând așa turcește, zău dacă nu arăți ca un homeless.

Declarația ei m-a topit atât de tare încât simt cum îmi rămâne înțepenită-n gât o stafidă confiată. Ce-i drept, oglinda n-a avut prioritate în dimineața asta.

Îmi ridic nasul din iaurtul meu și o studiez. E copia mea fidelă, doar că la scară mai mică. O coadă dezorganizată-n cap, pijamalele cu inimioare, picioare adunate sub poponeț. Îmi vine să râd dar privirea mea e probabil atât de serioasă și nu prevestește nimic bun încât schimbă tactica.

– Totuși, bine că ai unghiile făcute. Sunt beton.

Mi le privesc. Da, sunt (încă) impecabile. Apoi începem să râdem ca apucatele de zici că tocmai ce-am devorat o porție de ciuperci halucinogene. Mda, ea e sigur fic-mea.

Am primit de-a lungul timpului tot felul de complimente dar al ei e de departe cel mai bun. E cel mai frumos. E exact cum trebuie să fie.

 

foto: pixabay.com

 

Post-ul Cel mai frumos compliment apare prima dată în Din viață ca-n piață.

]]>
https://www.dinviatacanpiata.ro/2019/03/15/cel-mai-frumos-compliment/feed/ 9 7836
Parolă ca a mea n-are nimenea! https://www.dinviatacanpiata.ro/2019/03/14/parola-ca-mea-n-nimenea/ https://www.dinviatacanpiata.ro/2019/03/14/parola-ca-mea-n-nimenea/#comments Thu, 14 Mar 2019 07:01:04 +0000 http://www.dinviatacanpiata.ro/?p=7791 Ca tot omu’, am și io o parolă. Bine, mai multe, dar una e cu moțul mai în vânt decât toate celelalte. Parolă ca a mea… nu cred că am mai văzut pe undeva. Există totuși o șansă, la vreun cont bancar elvețian care cuprinde atâtea zeroruri sau cifre încât bate lejer numărul caracterelor din … Read More

Post-ul Parolă ca a mea n-are nimenea! apare prima dată în Din viață ca-n piață.

]]>
login-3938430_960_720

Ca tot omu’, am și io o parolă. Bine, mai multe, dar una e cu moțul mai în vânt decât toate celelalte. Parolă ca a mea… nu cred că am mai văzut pe undeva. Există totuși o șansă, la vreun cont bancar elvețian care cuprinde atâtea zeroruri sau cifre încât bate lejer numărul caracterelor din parola mea.

Într-un moment al vieții avem cu toții, mai mult sau mai puțin, țâșpe conturi de tot felul, începând cu cel de la site-ul cu anvelope sau ouă de struț și terminând cu cel de mail, unde fiecare își cere dreptul să te aibă de client fidel și ca atare țac, pac, cont și parolă.

Dacă la alte lucruri deținute oi fi io deficitară, ei bine, la conturi și parole are fata cât nu poate ține minte pe unde le-a creat, arhivat, scris în palmă, în frunte și-n telefon. La un moment dat le-am încurcat de atâtea ori, că orice accesare de site dura jumătate de oră iar cumpărătura de pe el fix trei minute. Apoi mi-a venit ideea aceea genială care ne lovește pe toți în frunte, să pun aceeași parolă la toate. Iar când greșeam o literă sau cifră, ca să vezi minune mare, o luam frumușel cu resetarea parolei peste tot. Și dă-i cu iar cu litere, cifre, semne de punctuație. Și ca să fie distracția maximă, uitam cu desăvârșire de caps locks sau de tastatura setată în limba engleză sau română. Căci na, de ce să-mi simplific eu viața, nuuu, pe fata subsemnată o apuca dragostea de diacritice inclusiv la parole.

După îndelungi cazne (a se citi draci) am ales cele mai simple evăr parole de scris și eventual ținut minte și n-am mai ieșit din algoritmul ăsta. Și aș fi trăit fericită până la adânci bătrâneți cu simplitatea asta care-mi salva timp prețios dacă n-aș fi fost cadorisită cu o minunăție de parolă. N-am cerut-o, a fost un cadou frumos și de care sunt tare mândră, dar când am văzut-o…

Cum să vă povestesc eu așea, frumos? Am rescris-o instantaneu în capul meu în alea trei litere care încep cu ”w” și se termină cu ”f”, apoi am început să râd. Băbăiatule, nici dacă înghițeam un flacon întreg de lecitină și mâncam urzici verzi tot restu’ anului n-aveam nici cea mai mică șansă să țin minte asemenea… minunăție.

În primul rând avea 24 de caractere. 24, da???? Litere mari, litere mici, cifre, semne de punctuație, dar mai ales „^” și „)”. Am și glumit pe seama asta, i-am zis celei care mi-a dăruit-o că vreau una mai grea, pe-asta o fluier. Adică la nivelul meu de inteligență dar mai ales de memorie, asta e așea, ceva la piciorul broaștei. Adică unicul meu scop în viață era să recit dumnezeiește la orice secundă din noapte sau zi cele 24 de caractere. Pe nerăsuflate. Sau să-mi fac salbă de (h)aur cu ea și să defilez zilnic.

Era ceva de genul PhsHRL3!unAVP)p^2sFK7xdZ. 

Simplu, este? 

N-am îndrăznit să încerc s-o folosesc. Adică pentru treaba asta trebuie să am cel puțin zece ore de somn continuu la activ, o cană de cafea băută, zen-ul nefranjurat și soarele să fie sus pe cer. Altfel nu garantez că în următorii șapte ani nu mă veți găsi în fața calculatorului și cu degetele încârligate pe tastatură.

Cum spuneam, parolă ca a mea…

 

foto: pixabay.com

 

 

Post-ul Parolă ca a mea n-are nimenea! apare prima dată în Din viață ca-n piață.

]]>
https://www.dinviatacanpiata.ro/2019/03/14/parola-ca-mea-n-nimenea/feed/ 8 7791
Faci sau taci! https://www.dinviatacanpiata.ro/2019/03/12/faci-sau-taci/ https://www.dinviatacanpiata.ro/2019/03/12/faci-sau-taci/#comments Tue, 12 Mar 2019 13:47:30 +0000 http://www.dinviatacanpiata.ro/?p=7782 Nu sunt fan filme românești dar trebuie să recunosc că afișul acestui film mi-a stârnit interesul iar titlul lui m-a intrigat. Eu de făcut, tot fac, dar nu prea tac. Sau tac și nu mai fac. Sau când filamentele din creierașul meu se-ncing rău, fac și tac. Deh, metehne vechi, greu de răsturnat la anișorii … Read More

Post-ul Faci sau taci! apare prima dată în Din viață ca-n piață.

]]>
faci-sau-taci-891560l-600x0-w-e12a7af6

Nu sunt fan filme românești dar trebuie să recunosc că afișul acestui film mi-a stârnit interesul iar titlul lui m-a intrigat. Eu de făcut, tot fac, dar nu prea tac. Sau tac și nu mai fac. Sau când filamentele din creierașul meu se-ncing rău, fac și tac. Deh, metehne vechi, greu de răsturnat la anișorii mei.

Așadar nu am cum să ratez premiera acestui film, care în Constanța va fi joi, 14 martie, de la ora 19,30 la Cinema City Constanța Park iar distribuția este una mai mult decât grăitoare. Din ea fac parte Diana Dumitrescu, Codin MaticiucAna BaniciuAugustin Viziru, Levent Sali, Sandra Izbașa, Cătălin Cazacu, Monica Bârlădeanu, Cosmin Nedelcu (Micutzu), Gică Craioveanu, Bogdan Mălăele, Giulia, Oana Moşneagu,  Cristina Visterneanu, Maria Popoviciu și Horia Brenciu. 

Acest lucru nu mă face decât să cred că voi savura din plin o comedie bună fiindcă povestea prezentată în film pare una plină de provocări și situații inedite. Este vorba despre niște funcționari români care primesc vizita unui oficial din Spania și totodată trebuie să pună în aplicare o misiune secretă pentru a demasca o organizație criminală. Comicul situației derivă din faptul că ai noștrii (ca brazii, de altfel) nu cunosc o boabă de spaniolă iar directivele oficialului sunt un fel de baba oarba pentru ei.

Giulia-on-set-2

Filmul este unul independent, semnat de casa de producţie Next Spot sub regia lui Iura Luncașu și a fost realizat cu sprijinul Vertical Entertainment şi The Story Lab, divizia de conţinut a agenţiei internaţionale Dentsu Aegis Network. Din 22 martie el va rula în cinematografele din toată ţara.

17a058d2-e111-4f3d-be02-1055241e232c

Mai multe informații puteți găsi pe pagina oficială: https://www.facebook.com/FaciSauTaci/

Așadar, constănțeni și nu numai, nu ratați acest film care promite o porție zdravănă de râs și de bună dispoziție.

Mie nu-mi rămâne de făcut decât să vă urez tuturor vizionare plăcută!

Post-ul Faci sau taci! apare prima dată în Din viață ca-n piață.

]]>
https://www.dinviatacanpiata.ro/2019/03/12/faci-sau-taci/feed/ 2 7782
Șhhhh, în liniște, da? https://www.dinviatacanpiata.ro/2019/02/28/shhhh-liniste-da/ https://www.dinviatacanpiata.ro/2019/02/28/shhhh-liniste-da/#comments Thu, 28 Feb 2019 14:17:04 +0000 http://www.dinviatacanpiata.ro/?p=7704 Mă duc într-o seară la biblioteca județeană să returnez niște cărți și să împrumut altele. Știți, bibliotecă = liniște. Telefonul nu sună, musca nu zboară, se vorbește în șoaptă spre deloc, ce mai, un fel de templu budist unde-ți auzi cu lejeritate toate gândurile. De fapt, ți-e teamă să nu le audă și altcineva. Și … Read More

Post-ul Șhhhh, în liniște, da? apare prima dată în Din viață ca-n piață.

]]>
secret-2681508_960_720Mă duc într-o seară la biblioteca județeană să returnez niște cărți și să împrumut altele. Știți, bibliotecă = liniște. Telefonul nu sună, musca nu zboară, se vorbește în șoaptă spre deloc, ce mai, un fel de templu budist unde-ți auzi cu lejeritate toate gândurile. De fapt, ți-e teamă să nu le audă și altcineva.

Și ca să fie treaba treabă îmi iau și brelocul cu mine, adică pe micuța zbuciumată. Dacă n-ați înțeles până acum de ce îi spun așa, acum sigur veți băga la cap. După mult studiu de caz, credeți-mă, e singurul alint ce i se potrivește perfect. Uneori mai variez pe temă, îi spun ”zuza mică”.

Mergem pe jos, profităm de distanța scurtă și de vremea frumoasă de afară, mânuță în mânuță. Asta până realizez că eu devin subit vagonul și ea locomotiva. Mă trage după ea într-un pas atât de sprinten încât am impresia că sunt pe cale să pierd avionul spre insulele Baleare în mijlocul iernii. Din când în când mai zburdă ca o căpriță, sare în jurul eu, de parcă toată ziua ar fi bolit în pat. Să ne-nțelegem, eu vin de la muncă, ea de la școală.

Ajungem în juma’ din timpul preconizat de mine la destinație, ea ca o floricică, eu ca un măgar plin cu desagi ce tocmai a escaladat Kilimanjaro. Da, neinteresant acest aspect fiindcă nici nu intrăm bine căci încep întrebările. De ce nu e nimeni, ce, e clădire părăsită, de ce e atât de liniște, eu credeam că e ca la școală, de ce sunt atât de multe cărți, cărți despre câini găsim aici, cât îți ia să alegi o carte, de ce scârțâie ușa și de ce nu deschidem geamul că e mult prea cald aici și muuuulte, multe astfel de întrebări.

Suntem la secțiunea de adulți și o rog cât de frumos poate suflețelul meu să facă LINIȘTE și să se uite și ea pe la cărți. Cât timp caut eu o carte anume, ea a făcut deja trei ture de bibliotecă și se frichinește pe lângă mine. Ultima oară e cu noroc pentru ea. Adică în balsamul ăla de liniște înconjurătoare se aude deodată un zgomot continuu înfundat terminat culminant cu unul metalic, strident și foarte deranjant.

Întorc capul să văd ce s-a întâmplat dar și pentru că instinctiv știu că are legătură cu zuza mea. Corect. Fiică-mea dărâmase în mișcarea ei browniană juma’ de raft de cărți, din acelea groase și cartonate și culminase cu un suport metalic destul de greu care, ghinionistul, s-a găsit să fie în raza ei de acțiune.

Ăăăă, și-acum ce fac? Le pun la loc? mă întreabă candid ca și cum nimic nu se-ntâmplase.

Aproape c-am slobozit niște vorbe de duh, da’ noroc cu dinții încleștați care n-au permis să iasă și îi răspund sec da. Copilu’ se apucă de treabă, le așează alandala iar eu de-abia îmi stăpânesc un hohot de râs. Nu o pot certa pentru că pur și simplu mă văd pe mine, copil. Mă văd pe mine, în ea. Eu eram așa, o împiedicată și o agitată și dădeam cu bățu’-n baltă când nici nu visai.

Restul de timp l-a petrecut așezată turcește pe jos, între rafturi, cu un atlas imens în brațe studiind evoluția embrionului uman în imagini. N-aș fi zis că asta îi poate stârni curiozitatea în asemenea hal încât să.. stea. Locului. N-am fost inspirată s-o pozez, fiindcă nici nu ziceai că e același copil cu cel de mai devreme.

La secțiunea copii, aproape că am tras de ea să o iau de acolo, a repetat figura cu așezatul pe jos, scaunele erau deja un moft. Sau poate că de acolo nu mai putea dărâma nicio carte. Vorbesc de un copil de 12 ani, nu de un țânc de 3.

Într-un târziu, când am plecat totuși de acolo, cine se împiedica pe scări de să-și rupă gâtul și evident, cu piciorul stâng? Exact, io.

 

foto: pixabay.com

Post-ul Șhhhh, în liniște, da? apare prima dată în Din viață ca-n piață.

]]>
https://www.dinviatacanpiata.ro/2019/02/28/shhhh-liniste-da/feed/ 10 7704
Cheilor din viața mea https://www.dinviatacanpiata.ro/2019/02/22/cheilor-din-viata-mea/ https://www.dinviatacanpiata.ro/2019/02/22/cheilor-din-viata-mea/#comments Fri, 22 Feb 2019 07:19:20 +0000 http://www.dinviatacanpiata.ro/?p=7699 Cheia, acel instrumentul care face și desface multe lucruri pe toată perioada vieții noastre poate distruge, menține sau repara micul nostru univers. La o astfel de albastră revelație ajunsesem eu într-o după amiază, când vreme de douăzeci de minute bătute pe muchie căutasem cu disperare niște chei. Pentru mine douăzeci de minute pierdute, așa de … Read More

Post-ul Cheilor din viața mea apare prima dată în Din viață ca-n piață.

]]>
eye-2005661_960_720

Cheia, acel instrumentul care face și desface multe lucruri pe toată perioada vieții noastre poate distruge, menține sau repara micul nostru univers. La o astfel de albastră revelație ajunsesem eu într-o după amiază, când vreme de douăzeci de minute bătute pe muchie căutasem cu disperare niște chei.

Pentru mine douăzeci de minute pierdute, așa de amorul artei, sau destinate căutării acului în carul cu fân îmi provoacă o mică tornadă printre piticii mei răspândiți care încotro prin cutiuța lor, adică creierul meu. În cazul de față, acul e micul mănunchi de chei de la casă iar carul cu fân e în orice ordine vreți, domiciliul subsemnatei, mașina subsemnatei și locul de muncă. Tot al subsemnatei.

Piticii aveau chef de-a v-ați ascunselea cu răbdarea și amintirile mele pe termen scurt fiindcă deși știam sigur că le aveam în buzunarul de la rucsac, apoi am intrat în casă cu ele în mână (logic, încă nu s-a inventat teleportarea), începusem să cred după ce scotocisem orice colțișor posibil de depozitare sau aruncare al lor, că eu am veleități de Jean-Luc Picard. Am poposit acasă doar pentru a lua un obiect, am vrut să stau nu mai mult de trei minute, urmând apoi să-l și duc în acele blestemate de douăzeci de minute.

Acum știu de exemplu de câte ori mă pot învârti în același loc, scutura o poșetă și treisprezece perechi de încălțări (fără a mai pune la socoteală papucii de casă), căuta în coșul cu rufe sau punga de gunoi, buzunări toate gecile din dotare, muta mobila prin casă sau ridica covoare, câți metri în semicerc are dormitorul meu și nu în ultimul rând de câte ori pot deschide ușa de la frigider. Toate acestea în minunatele douăzeci de minute irosite cu succes din viața mea.

Într-un final am renunțat. Era evident că mintea și piticii mei refuzau cu desăvârșire să coopereze și să duc obiectul în timp util, așa că m-am prăbușit într-un fotoliu, contemplând cerul senin și soarele ce parcă rânjea la mine de după singurul nor ce apăruse din senin. Era singurul lucru pe care-l mai puteam face, fără să-mi mai torturez creierul încins. Și-atunci m-a pocnit. Nu inspirația, nu imaginația și nici revelația, ci doar o rază de soare fix în irisul meu forțându-mă să-mi cobor privirea și să văd… cheile. Mă așteptau cuminți.

Le-am zâmbit, și nu numai lor. Și celei rupte anul trecut în contactul mașinii, și celei pe care am îndoit-o în hotărârea mea de nestrămutat de a deschide ușa greșită, și celor colorate, numerotate și atârnate frumos pe suportul de lemn pe care-l văd în fiecare zi, și acelei chei din copilărie aproape ruginită dar care mă bucura de câte ori o auzeam răsucindu-se în broasca aceea verde.

Uneori, trebuie doar să mă opresc din goana asta nebună prin viață, să privesc cerul apoi voi găsi și cheia. Sau cheile.

 

foto: pixabay.com

Post-ul Cheilor din viața mea apare prima dată în Din viață ca-n piață.

]]>
https://www.dinviatacanpiata.ro/2019/02/22/cheilor-din-viata-mea/feed/ 8 7699